Imperiul soarelui

Planetele şi asteroizii

Principalele
corpuri ale sistemului solar sunt cele care , asemenea Pământului , se
învârtesc în jurul Soarelui şi reflectă lumina acestuia ; ele se numesc
planete. De la cea mai apropiată de soare până la cea mai îndepartată ,
cele noua planete sunt : Mercur , Venus , Pământ , Marte , Jupiter ,
Saturn , Uranus , Neptun , şi Pluto . Cinci dintre acestea pot fi
urmărite pe cer cu ochiul liber , şi din acest motiv , au fost
Observate încă din Antichitate , pe timpul verii : Mercur , Venus ,
Marte, Jupiter şi Saturn . Celor nouă planete principale li se adaugă o
mulţime de planete mici numite asteroizi , majoritatea concentrate
între Marte şi Jupiter. Diametrul celui mai mare asteroid Ceres este de
aproximativ de 1000 km. Diametrul celui mai mic nu depăşeşte câteva
sute de metri . Soarele exercită asupra planetelor o atracţie puternică
pentru că este de aproape de 1000 de ori mai greu decât toate planetele
la un loc .

Sateliţi , comete şi meteoriţi

Cele mai mari
dintre planete sunt la rândul lor înconjurate de sateliţi : este cazul
Pământului şi al satelitului său Luna . Din sistemul solar mai fac
parte cometele , mici aştri formaţi din roci şi gheaţă care atunci când
se apropie de Soare degajă mari cantităţi de gaz şi pulberi . Ciocnirea
unor asteroizi şi divizarea lor în comete care se apropie prea mult de
Soare sau de planetele mari dau naştere unor fragmente de dimensiuni
diferite . Aceste fragmente circulă în spaţiul interplanetar şi
sfârşesc prin a cădea pe suprafaţa planetelor sau a sateliţilor lor :
ele sunt meteoriţii .

Dimensiunile sistemului solar

Planetele
sunt repartizate în jurul Soarelui într-o zonă în formă de disc , cu o
rază de aproximativ 6 miliarde de kilometri , pe care lumina Soarelui o
strabate în sase ore . Chiar dacă ar parea întins , la scara
Universului , adică a întregii lumi sistemul solar este cu adevarat
minuscul . Situat la circa 150 de milioane km de planeta noastră
Soarele ne apare pe cer ca un disc orbitor . Lumina lui ajunge la noi
în 8 minute . Ea acoperă lumina tuturor celorlalţi aştri . Traversată
de razele sale luminoase , atmosfera terestră dă cerului frumoasa
culoare albastră . Să presupunem că am reduce Soarele la dimensiunea
unei portocale : la această scara Pluto nu ar fi decât o gămălie de ac
care s-ar învârti la o distanţă de 400 m de porocală , iar steaua cea
mai apropiată s-ar situa la 3000 km de portocală ! Văzut de pe Pluto de
la o distanţă de aproximativ 40 de ori mai mare decât cea care îl
separă de Pământ , Soarele apare doar sub forma unei stele
strălucitoare sub un cer veşnic negru .

Istoria sistemului solar

Timp
de secole s-a crezut că Pământul stă nemişcat în centrul Universului ,
iar Soarele şi planetele se învârtesc în jurul lui . Acesta este
sistemul lumii după cum îl descria savantul grec Ptolemeu în secolul al
II-lea î. Cr. În secolul al XVI-lea astronomul polonez Copernic a
afirmat ca Pământul şi celelalte planete se învârtesc în jurul Soarelui
. După inventarea lunetei , în secolul următor s-a putut dovedi că el
avea dreptate .
Prin studierea planetelor şi a stelelor astronomii
au putut să reconstituie istoria sistemului solar şi să prevadă
viitorul acestuia .

Formarea sistemului solar

Soarele s-a
format într-un imens nor de gaz şi pulberi . Din motive încă puţin
cunoscute , poate în urma unei perturbaţii create de explozia unei
stele mai mari , situate destul de aproape acest nor a început să se
prabuşească sub propria greutate şi să se învârtească pe loc . Puţin
câte puţin a luat forma unui disc mai dens şi mai cald în centru decât
spre exterior . Apoi , în centrul discului , materia a devenit
suficient de densă şi de caldă ca Soarele să înceapă să strălucească :
aceasta s-a petrecut în urmă cu 4.6 miliarde de ani . În imensul nor de
gaz şi pulberi particulele solide s-au aglomerat în mod progresiv , pe
parcursul a mai puţin de 100 milioane de ani , pentru a forma planetele
. În apropierea Soarelui unde era mai cald planetele s-au născut din
aglomerarea unor blocuri de rocă . Astfel s-au format Mercur , Venus ,
Pământ ţi Marte . În regiunile exterioare mai reci centrul planetelor
mai mari s+a format din roci amestecate cu gheaţă . Acestea au atras
apoi mari cantităţi de gaz din norul din care proveneau . Este cazul
lui Jupiter , Saturn , Uranus şi Neptun .

Viitorul sistemului solar
Sistemul
solar este menit să dispară . De fapt , de când Soarele a început să
strălucească energia sa (lumina şi căldura) rezultă din reacţiile
nucleare care transformă hidrogenul într-un gaz ceva mai greu , heliul
. Dar în mai puţin de 5 miliarde de ani tot hidrogenul aflat în centrul
său va dispărea . Noi fenomene se vor declanşa şi Soarele va creşte în
dimensiuni : se va transforma într-o stea gigantică rosie . Pământul va
deveni atunci un adevarat cuptor : temperatura de la suprafaţă va
atinge în jur de 2000 grade Celsius şi din această cauză rocile se vor
transforma în rocă fierbinte ! Cu mult înainte de acestea oceanele vor
fi secat şi întreaga viaţă va fi dispărut . După ultimele tresăriri ,
Soarele va înceta să mai crească . Materia se va contracta pentru a da
nastere unei stele mici , de dimensiune Pământului , dar cu o densitate
deosebită ; o pitică albă care se va stinge treptat lăsând sistemul
solar în frig şi întuneric .

Alte sisteme solare

În 1984
astronomii au descoperit un imens disc de pulberi în jurul stelei Beta
Pictoris . Discul a fost detectat datorită observaţiilor în infraroşu .
Acesta ar putea fi un sistem solar în curs de formare . Se crede că
numeroasele stele sunt înconjurate de una sau mai multe planete . Dar ,
cu mijloacele de astăzi , este aproape imposibilă detectarea directă a
altor planete . De fapt observarea de pe Pământ a unei planete de
mărimea lui Jupiter , care se învârteşte în jurul uneia dintre cele mai
apropiate stele , ar fi ca încercarea de a distinge de la Paris o
lumânare situată la o distanţă de 10 m de un far puternic din New York
! Cu toate acestea astronomii au putut stabili prezenţa a două planete
în jurul unei stele situate la 1600 ani-lumină .