Stefan cel mare

FIGURA LUI STEFAN CEL MARE

IN LITERATURA ROMANA

Stefan
cel Mare deschide, in istoria poporului roman, una din cele mai
stralucite pagini din intemeierea statelor medievale. De-a lungul unei
domnii de aproape cincizeci de ani (1457-1504), marele domn a facut din
Moldova un factor insemnat al relatiilor internationale in aceasta
parte a Europei. Prin activitatea sa remarcabila in sfera politicii
externe, Stefan cel Mare a inaugurat o noua era a afirmarii
internationale a Moldovei, care s-a impus Marilor Puteri vecine,
datorita rolului politic pe care si l-a asumat in conditiile reluarii
ofensivei otomane, si-a castigat, impreuna cu marele ei domn, un
prestigiu international care a atras pretuirea si alianta unor mari
puteri, angajate in confruntarea antiotomana. Capetele incoronate i-au
cautat alianta, dusmanii l-au privit cu respect, iar umanistii au fixat
pentru posteritate imaginea acestui mare domnitor.

Pornind de
la realitatea istorica, figura lui Stefan cel Mare a devenit mitica si
legendara. Imaginea sa se proiecteaza in creatiile folclorice si in
literatura culta, dand nastere la unele dintre cele mai insemnate opere
istorice.

*
* *
I. Primele creionari ale imaginii marelui domnitor.

Prezentarea
facuta de cronicari rezuma cateva aspecte ale domniei sale, cu o
cronologie a faptelor si cateva schitari de portret cu valoare
artistica, care desi nu exprima grandoarea figurii marelui domnitor din
creatia populara, au constituit principalul izvor literar de
inspiratie.

Inzestrat fiind cu darul de povestitor, G. Ureche
este intemeiatorul portretisticii in literartura romana veche. In
virtutea talentului sau, el selecteaza figurile domnitorilor sau
boierilor, le ierarhizeaza, le da contur propriu, punand alaturi de
trasaturile fizice si anecdote -insusiri de caracter definitorii.
Galeria de imagini-portrete de domnitori din cronica lui dovedeste o
varietate apreciabila, concizie, preciziune de nuante, arta
concentrata. Efigia lui Stefan cel Mare, modelul clasic, este realizat
din linii simple, dovedind o incontestabila arta de portretist.
Glorificand eroul care a dat Moldovei stabilitate si independenta,
Ureche concepe povestirea din cateva momente: imprejurarile mortii
domnitorului, portretul acestuia, sentimentele poporului la moartea lui
Stefan, intrarea lui in legenda, aprecieri asupra vremii si o scurta
insemnare istoriografica:

"Fost-au acestu Stefan voda om nu
mare la statu, manios si de grabu varsatoriu de sange nevinovat; de
multe ori la ospete omoria fara judetu. Amintrilea era om intreg la
fire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai,
acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie insusi
se viriea, ca vazandu-l al sai, sa nu sa indaraptieze si pentru aceia
raru razboiu de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca
stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa
moartea lui, si feciorul sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de lucruri
vitejesti, cum se tampla din pom bun, roada buna iase.

Iara
pre Stefan voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in
manastire la Putna, care era zidita de dansul. Atata jale era, de
plangea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au
scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa moartea lui, pana
astazi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste in mana
lui Dumnezeu, ca el inca au fostu om cu pacate ci pentru lucrurile lui
cele vitejesti, care niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa
aceia l-au agiunsu.

Fost-au mai nainte de moartea lui Stefan
voda intr-acelasi anu iarna grea si geroasa, catu n-au fostu asa nici
odinioara si decii preste vara au fostu ploi grele si povoaie de apa si
multa inecare de apa s-au facut" 1

Portretul facut de Grigore
Ureche lui Stefan cel Mare are rolul de a emotiona cititorul, pentru
a-i prezenta acestuia figura celebrului domnitor intr-un mod cat mai
somptuos. Cu toate ca Ureche nu a fost contemporan cu voievodul,
informatiile acestuia fiind culese din putinele izvoare scrise din acea
perioada si din traditiile si legendele existente, cronicarul este in
masura sa faca chiar o caracterizare fizica a acestuia ca fiind "om nu
mare de statu", trasatura care contrasteaza cu caracterizarea morala a
personajului istoric. In aceasta a doua observatie se reflecta
conceptia feudala fata de domnii autocrati. Este bine cunoscuta
ignoranta pe care o avea Stefan cel Mare in fata marii boierimi; poate
de aici porneste nemultumirea cronicarului, nemultumire care-l
determine sa-l numeasca pe erou "om [�] de grabu varsatoriu de sange
nevinovat. "

La realizarea letopisetelor, cronicarii si-au cules
informatii din izvoare scrise, romanesti sau straine, dar pentru
personaje istorice mai apropiate, au folosit si stirile provenite din
traditia populara sau din propria amintire. Dintre ei, cel mai
preocupat de traditiile populare a fost Neculce care scrie si
" o sama de cuvinte" despre ...