CsL # Alex CsL # Fost Administrator
Numarul mesajelor : 8080 Varsta : 29 Localizare : Otopeni Joburi/Distractii : Plimbari si PC Ce jok jucati : CS si FIFA Reputatie : 0 Puncte : 0 Data de inscriere : 20/04/2008
| Subiect: turnul Babel Vin Iun 06, 2008 11:48 pm | |
| Pentru un timp, urmasi lui Noe au continuat sã locuiascã prin muntii unde s-a oprit corabia. Pe mãsurã însã ce numãrul lor a crescut, apostazia a dus mai degrabã la despãrtire. Aceia care au dorit sã uite pe Creatorul lor si sã lepede restrângerea adusã de Legea Sa simteau o continuã plictisealã si supãrare datoritã învãtãturii si exemplului semenilor lor temãtori de Dumnezeu si, dupã un timp, au hotãrât sã se separe de cei care se închinau lui Dumnezeu.
Ca urmare au pornit spre câmpia Sinear, pe malurile fluviului Eufrat. Ei au fost atrasi de frumusetea locului si fertilitatea solului si pe aceastã câmpie s-au hotãrât sã-si facã sãlasul. Aici au hotãrât sã zideascã o cetate si în ea sã înalte un turn uluitor de înalt, asa încât sã devinã o minune a lumii. Aceastã lucrare era menitã sã împiedice împrãstierea oamenilor în colonii. Dumnezeu i-a îndrumat pe oameni sã se întindã pe întreaga suprafatã a pãmântului pentru a-l popula si a-l supune; dar acesti constructori ai Babelului erau hotãrâti sã-i tinã pe toti ai lor uniti într-o societate si sã întemeieze o monarhie, care în cele din urmã sã stãpâneascã întregul pãmânt.
Astfel, cetatea lor avea sã devinã metropola unui imperiu universal; gloria ei avea sã stârneascã admiratia si omagiul lumii si sã-i facã vestiti pe întemeietorii ei. Turnul acesta magnific, ajungând pânã la cer, trebuia întradevãr sã stea ca un monument al puterii si întelepciunii constructorilor lui, perpetuând faima lor pânã la cele din urmã generatii. Locuitorii din câmpia Sinear nu credeau în legãmântul lui Dumnezeu, cã El nu va mai aduce alt potop pe pãmânt. Multi dintre ei tãgãduiau existenta lui Dumnezeu si puneau potopul pe seama unor cauze naturale.
Altii credeau într-o Fiintã supremã si credeau, de asemenea, cã ea a fost aceea care a nimicit lumea dinainte de potop; si inima lor, ca si aceea a lui Cain, s-a rãsculat împotriva Lui. Unul dintre scopurile pe care le urmãreau prin construirea turnului era si acela de a avea un loc de scãpare în eventualitatea unui alt potop. Constructia urma sã aibã o înãltime mult mai mare decât s-au ridicat apele potopului, iar ei credeau cã, în felul acesta, vor fi în afara oricãrui pericol.
Iar prin faptul cã aveau sã fie în stare sã se înalte pânã la nori, ei sperau cã vor putea descoperi cauzele potopului. Întreaga lucrarea avea ca scop sã înalte si mai sus mândria celor ce l-au proiectat, sã depãrteze de la Dumnezeu mintile generatiilor viitoare si sã le ducã la idolatrie. Când a fost partial terminat, o parte din turn a fost ocupat si folosit ca locuintã pentru ziditori; alte încãperi, splendid mobilate si împodobite, au fost închinate idolilor lor.
Oamenii se bucurau de succesul lor si slãveau pe dumnezeii de argint si aur, ridicându-se împotriva Cârmuitorului cerului si al pãmântului. Deodatã însã, lucrarea, care înainta atât de bine, a fost opritã. Au fost trimisi îngeri ca sã strice planurile constructorilor. Turnul ajunsese la o foarte mare înãltime si era imposibil acum pentru cei ce lucrau sus, în vârf, sã comunice în mod direct cu aceia care se aflau jos, la baza turnului; de aceea, au fost asezati oameni din loc în loc, fiecare dintre acestia sã primeascã si sã transmitã celui de mai jos ordinele cu privire la materiale sau alte directive în legãturã cu lucrarea.
În timp ce vestile erau astfel duse de la unul la altul, limbajul li s-a încurcat, astfel cã se cereau materiale de care nu era nevoie si se dãdeau îndrumãri care erau adesea în contradictie cu cele ce fuseserã date. A urmat confuzie si spaimã. Întreaga lucrare s-a oprit. Nu mai putea fi vorba - mai departe - de nici un fel de armonie si conlucrare. Constructorii erau cu totul neînstare sã-si explice aceste ciudate neîntelegeri dintre ei si, în mânia si deznãdejdea lor, se acuzau unii pe altii. Alianta lor a luat sfârst în luptã si vãrsare de sânge. Fulgere din ceruri, ca o dovadã a neplãcerii lui Dumnezeu, au sfãrâmat partea de sus a turnului, aruncând-o la pãmânt.
Astfel, oamenii au fost fãcuti sã simtã cã existã un Dumnezeu care domneste în ceruri. Pânã la data aceea toti oamenii au vorbit aceeas limbã; acum însã, aceia care puteau sã-si înteleagã între ei vorbirea s-au unit în douã grupe; unii au pornit într-o parte, altii în alta. \"Si Domnul i-a împrãstiat de acolo pe toatã fata pãmântului\" (Gen.11,8). Împrãstierea aceasta a fost mijlocul de populare a pãmântului si în acest fel s-a realizat planul lui Dumnezeu, chiar si prin mijloacele folosite de oameni spre a-l împiedica. | |
|