Budismul .

Budismul

Budismul a fost întemeiat în
India în secolul al V-lea î. Cr. de către un înţelept numit Buddha şi
s-a răspândit în toată Asia între secolele al II-lea şi al XII-lea.
Această religie a fost influenţată de religiile ţărilor care au
adoptat-o.
Budismul este astăzi una dintre cele trei religii
dominante în lume. El numără între 300 şi 400 de milioane de
credincioşi, care trăiesc mai ales în Asia de Sud-Est. Întemeietorul
budismului, Buddha, se naşte în India, la sfârşitul secolului al VI-lea
î. Cr. În această epocă, toţi indienii practică hinduismul, pe care
Buddha se bazează pentru a propovădui o nouă doctrină. E vorba mai mult
de o înţelepciune, fără zei sau texte sacre, şi mai puţin de o
adevărată religie.

Viaţa lui Buddha
Prinţul Siddharta Gautama
se naşte prin anul 533 î. Cr. în oraşul Kapilavastru din nordul Indiei.
Duce o existenţă foarte ocrotită în palatul părinţilor săi. Însă, la
vârsta de douăzeci şi nouă de ani, are patru întâlniri care îi
răscolesc viaţa: se întâlneşte cu un bătrân, cu un om bolnav, cu un
mort şi cu un călugăr care cerşeşte pentru a se hrăni. El descoperă
astfel bătrâneţea, durerea, moartea şi sărăcia, punându-şi întrebări
despre rostul existenţei. Se hotărăşte să plece pentru a trăi aidoma
călugărilor cerşetori şi pentru a medita. Sălăşluieşte mai întâi în
preajma asceţilor hinduşi, care îl învaţă să postească şi să se
concentreze pentru a medita. Studiază apoi textele sacre ale
hinduismului. Însă, negăsind răspuns la întrebările sale, se hotărăşte
să caute în el însuşi calea care duce la Adevăr şi la propria lui
eliberare.
Legenda povesteşte că Bodhgaya este locul unde Buddha,
aşezat la poalele unui smochin, copacul care simbolizează cunoaşterea
(bodhi), a primit iluminarea, în urma unei meditaţii prelungite. Şi
devine atunci Buddha, adică „Trezitul” sau „Luminatul”. La Benares
rosteşte primul discurs. Apoi, împreună cu discipolii săi, cutreieră
nordul Indiei pentru a-şi propovădui doctrina. După lungi ani de viaţă
rătăcitoare, moare foarte bătrân.

Mesajul lui Buddha
În faţa
discipolilor săi, cu prilejul predicii de la Benares, Buddha expune
cele Patru Nobile Adevăruri, care constituie baza doctrinei sale.
El
afirmă întâi că lumea este doar suferinţă (primul Adevăr). Naşterea,
boala, bătrâneţea, moartea provoacă suferinţe. Durerea omului provine
din ataşamentul său faţă de viaţă şi din dorinţa sa, care nu poate fi
niciodată satisfăcută, de a avea fericirea (al doilea Adevăr). Pentru a
opri suferinţa şi pentru a ajunge la împăcare, omul trebuie aşadar să
se elibereze de dorinţă şi să o nimicească (al treilea Adevăr), ducând
o viaţă exemplară (al patrulea Adevăr). În acest al patrulea Adevăr,
Buddha dezvăluie calea pe care omul trebuie să o îmbrăţişeze pentru a
face să înceteze suferinţa şi pentru a cunoaşte nirvana. El defineşte
nirvana ca o stare de beatitudine veşnică, în care dorinţa, ignoranţa,
timpul şi suferinţa nu mai există. Cu nirvana ia sfârşit ciclul
reîncarnărilor succesive. Budismul se adresează tuturor fără excepţie:
indiferent de sexul sau de originea lor socială, toţi budiştii aparţin
aceleiaşi comunităţi, sangha. Pentru a dobândi înţelepciunea, trebuie
să meditezi îndelung, în fiecare zi, la Cele Patru Adevăruri şi să
urmezi principiile morale definite de Buddha. În secolul al III-lea î.
Cr., împăratul indian Asoka se converteşte la budism, care devine
religia oficială.
Numeroşi călugări răspândesc mesajul budist în
afara frontierelor. Budismul se propagă astfel în toată Asia. Pătrunde
în Sri Lanka, în Birmania şi în China. Până în veacul al VIII-lea,
această religie cunoaşte o expansiune foarte rapidă, înrădăcinându-se
în Coreea, în Japonia şi în Tibet, însă începând din secolul al V-lea
d. Cr., în India este practicată din ce în ce mai puţin.