Lacul Sf. Ana se află la o altitudine de 946 m.De formă aproape circulară,similar cu o paletă de pictor,are o lungime de 620 m si o lățime maximă de 460 m,o suprafața de 19.50 ha și o adâncime maximă de 7 m. Lacul își completează apele numai din precipitații,neavând izvoare.
Apa-fiind o apă aproape distilată-este extrem de curată,mineralizația fiind de 0.002%,lacul este considerat cel mai curat din lume,dar din lipsa sărurilor minerale apa nu este potabilă.Capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului si prin pereții craterului.
Prima hartă bartimetrică a fost întocmită în anul 1909,atunci lacul avea o adâncime de 8.3 metri.In anul 1896 s-a stabilit o adâncime de 12 m.
Deci între anii 1869 si 1955,lacul s-a colmatat simțitor reducându-și adâncimea cu 5 m. Pe fundul lacului exista un strat de mâl cu grosimea de 1.2-2 m,provenit din spălarea versanților,colmatarea lacului fiind un pericol continuu pentru existența sa. Lacul Sf. Ana,este o rezervație complexă naturală,geologică,floristică și faunistică.
Fauna lacului este săracă,fiind reprezentată de șarpele de casă,tritonul cu creastă,plosnița de apă,crustacee inferioare și somonul pitic american. Malul lacului este un loc ideal pentru recreere,pentru scăldat în perioadele mai calde ale anului. Lacul se află într-o zonă protejată,iar camparea nu este permisă în perimetrul lacului pentru aceasta existând o zonă amenajată la câteva sute de metrii depărtare de lac.
Aici se află o capelă romano-catolică,purtând hramul Sfintei Ana. Pelerinajul la această capelă este o tradiție pentru aceste locuri,încă din secolul XII.In anul 1654,pe malul lacului s-a ridicat o capelă de piatră,iar popularitatea zonei a făcut ca de-a lungul secolului XVII si XVIII să ajungă pe malul lacului peste 30-40 de mii de pelerini.
Se spune că după astfel de pelerinaj,tinerii și-au fi găsit aici partenerii de viată,femeile care aveau probleme cu sterilitatea - și-ar fi găsit în acest mod o rezolvare a problemelor. In timpurile moderne,pelerinajul încă se practica,însă cu o intensitate mult mai scăzută,rămânând mai mult un loc de întâlnire pentru tinerii din zonă.
Turiștii veniți la Lacul Sfânta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea,ei având la îndemână o metodă empirică,dar exactă,oferită de muntele vulcanic:cele două fisuri formate în munte care prevestesc vremea cu precizie de sută la sută.Localnicii stiu că:
\"Dacă emanațiile din fisura pișcă la nas,atunci e semn de furtună,iar dacă nu,ziua va fi însorită,tocmai potrivită pentru drumeții’’. Fenomenul are o explicație științifică.In munte se desfășoară încă o activitate post-vulcanică,sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice.Când presiunea atmosferică scade,gazele,precum bioxidul de carbon și sulful,urcă spre suprafață și inundă fisurile cu un miros întepător,semn că vine ploaia.
Lun Iun 09, 2008 12:10 am
