Jurnalul fericirii

Jurnalul fericirii


Editura Dacia, Cluj Napoca, 1999.
Prima versiune a Jurnalului fericirii a fost încheiată la începutul anilor ’70. Cuprinde trei soluţii, sunt strict lumeşti cu caracter practic şi se înfăţişează ca accesibile oricui
Soluţia întâi a lui Soljeniţîn
Ea constă în aşi spune cu hotărâre: în clipa asta chiar mor.
Soluţia a doua a lui Alexandru Zinoviev
Este cea găsită de unul din personajele cărţii Înalţimile găunoase. Personajul e un om tânăr, prezentat sub porecla alegorică Zurbagiul. El nu are domiciliu stabil, nu are acte în regulă, nu e în câmpul muncii, e un vagabond. Trăieşte de pe azi pe mâine, e îmbrăcat în zdrenţe, munceşte pe apucate şi îşi petrece mai toată vremea în puşcării.
Soluţia a treia a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski
Ea se rezumă în prezenţa tiraniei, asuprimii, mizeriei, nenorocirilor.
În martie 1939 Churchill îi spune Marthei Bibescu:”Va fi război”.
Soluţia aceasta presupune o tărie de caracter excepţională o concepţie militară a vieţii.
Bukovski povesteşte că atunci când a primit prima convocare la asediul KGB n-a putut închide un ochi toată noaptea. Nu a putut dormi de nerăbdare. Aştepta ziua să fie în faţa lor să le spună tot ce crede despre ei şi să intre în ei ca un tanc.
Concluzie: Toate soluţiile sunt certe şi făra greş.
În ianuarie 1960
Întâmplarea a început în august la ziua autorului. Atunci s-a spart un pahar de cristal frumos cu precizia memoriei unui computer. Are loc o şedinţă de anchetă nocturnă în care ea îl apără cu atâta suspectă grijă.
Spunea că nu era sigur dacă la spart sau nu, nu-şi aducea aminte, iar dacă recunoştea că la spart, spunea adevărul obiectiv, şi odată ce a rostit adevărul trebuia să recunoască totul că Nego(Ion Negoţescu) a vorbit duşmănos.
31 decembrie 1959
Ajungând acasă , I-a povestit tatălui său, iar el întrebându-l de ce a mai venit acasă făcându-l nenorocit. Spunându-i că pentru nimic în lume sta să nu primească a fi martor al acuzării.
Autorul arătându-i ce înseamnă închisoarea cu adevărat, că e bătrân că va rămâne singur cu o pensie mică.
Tatăl său spunea că trebuie să facă închisoare, iar chiar dacă apare ca martor al acuzării după şase luni tot îl ia. Îi spune sa-şi pregătească lucrurile pentru luni sa-şi ia numai lucruri uzate şi în aceste trei zile care îi ramân sa nu vorbească despre proces, securitate, închisoare. În ziua de Anul Nou a fost poftit la dejun de avocatul D. Pavel a cărui soţie e o foarte veche prietenă şi prima singura lui dragoste din tinereţe. Aceştia aveau doi copii. El a venit aici cu un motiv întrebând de articolul 209, cod penal, ce părere are.
3-4 ianuarie 1960
Luni dimineaţă este foarte calm, se spală, se rade, se îmbracă, si-a verificat geamantanul plin de gioarse.
Se întâlneşte pe stradă în ajun cu profesorul Alexandru Elian, fost spirist spunându-I că există şi evrei care iubesc cu adevărat România. Nu încape nici o îndoială răspunse el politicos uitându-se lung la el. Îşi ia rămas bun de la tatăl său care era în pijama, mititel şi dă ultimele sfaturi spunându-I că o să-l aştepte .
Cele mai rele clipe din timpul perioadelor care le-a petrecut la Securitate erau două.
Într-o noapte şi foarte târzie încăpăţânându-se în negaţie asupra unui punct cine a venit de la Paris cu ultimul român al lui Mircea Eliade, atunci a fost ameninţat o confruntare cu şeful lotului.
Confruntarea este prezentată cu o ameninţare. Îl alină gândul de a-l revedea pe Dinu. Ceea ce-l îngrozeşte este înfăţişarea lui Dinu:slab, gălbejit, nervos, îmbrăcat în ţoale ponosite care atârnau pe el.

sooper referat

gg

mrs