Enigma Otiliei-mica prezentare

ENIGMA OTILIEI: A aparut in martie 1938 si este
un roman de factura balzaciana. Romaul prezinta viata burgheziei
bucurestene din prima jumatate a secolului nostru. Titlul original al
romanului a fost „Parintii Otiliei” scriitorul avind in vedere ideea
paternitatii. Romanul devine o satira vehementa la adresa burgheziei in
care relatiile copii-parinti s-au degradat datorita banului. Romanul
are in centru istoria luptei pentru mostenirea averii lui mos Costache.
Desfasurarea epica este lenta, conflictul este determinat de
incercarile membrilor clanului Tulea de a pune mina pe averea lui
Costache Giurgiuveanu. Caracterizarea personajelor: Despre Otilia,
autorul spunea: „Otilia era eroina mea lirica, proiectia sa in afara, o
imagine lunara si feminina”. Este unul din cele mai complexe personaje
feminine din proza romaneasca comparabila cu Sacha Comanesceanu (Viata
la tara), cu Olguta (La Medeleni) sau Adela. Otilia este fascinanta,
mereu imprevizibila, dilematica prin comportament; iubita de parintele
nesigur, de Felix care-i infioara corzile inimii, ocrotita de un
strain, Pascalopol, ale carui sentimente paterne sunt sub semnul
intrebarii, Otilia este totusi fara cuib. Otilia traieste drama
singuratatii vitorul ei este ambiguu departe de mult visata fericire.
Comportamentul fetei este derutant: capabila de emotii puternice trece
brusc de la o stare la alta. Acest copil nestimparat devine fata cu
capul prelung si tinar incarcat cu bucle, cazind pina pe umeri,
noncomformista, vesnic mistuita de neastimpar, de dorinta de a face
ceva, este copilaroasa si in acelasi timp matura dovedind o grija
materna fata de Felix pe care-l protejeaza ca pe un orfan. De ce l-a
parasit Otilia pe Felix si apoi pe Pascalopol devenind: „nevasta unui
conte, asa ceva” de prin Spania sau America? Finalul ramine astfel
deschis.