ARATAREA DOMNULUI

ARATAREA DOMNULUI

Aratarea Domnului a avut loc timp de 40 de zile, de la Inviere pana la Inaltarea Domnului cu trupul la cer.
Dupa o veche traditie, prima data dupa Inviere Mantuitorul s-a aratat Maicii Domnului.
Sfanta Scriptura insa, spune ca Cel inviat s-a aratat intai Mariei
Magdalena, una din femeile mironosite care au venit dis-de-dimineata sa
unga cu aromate trupul neinsufletit al Domnului. Un inger a zis pentru
prima oara pe pamant ca Hristos “a inviat”, iar mormantul gol
marturiseste pana astazi adevarul Invierii.
Mironositele femei iesind degraba de la mormant au alergat sa vesteasca ucenicilor.
Pe cand mergeau ele, le-a intampinat Iisus, zicand: “Bucurti-va”.
Apoi Domnul s-a aratat la doi ucenici care se indreptau spre Emaus,
descoperindu-li-se la “frangerea painii”. Tot in ziua Invierii
Mantuitorul s-a aratat ucenicilor adunati in foisorul cinei, fiind cu
usile incuiate de frica iudeilor. Acum a fost instituita taina
Spovedaniei sau a Pocaintei, prin cuvintele: “Luati Duh Sfant, carora
le veti ierta pacatele, ieratate vor fi si carora le veti tinea, vor fi
tinute” (Ioan 20, 33).
La opt zile, Mantuitorul s-a aratat iarasi
ucenicilor care se aflau tot in foisorul cinei. De data aceasta era de
fata si apostolul Toma, care prima data nu fusese impreuna cu ceilalti
apostolic.
Atunci Domnul a zis lui Toma: “Adu-ti degetul tau
incoace si vezi ranile mele; adu mana ta si o pune in coasta mea sin u
fi necredincios, credincios”. Raspuns-a Toma si a zis: “Domnul meu si
Dumnezeul meu” (Ioan 20, 26, 27, 28).
Despre marturisirea lui Toma se spune ca este cea mai zguduitoare
marturisire facuta vreodata de un evreu despre dumnezeirea lui Iisus
Hristos.
Indoiala lui Toma nu a fost intamplatoare. Ea este
providentiala, mai ales ca apostolul Toma a fost randuit sa vesteasca
Evanghelia la indieni.
Dupa aceea, Mantuitorul s-a aratat la sapte
ucenici care se osteneau sa prinda peste pe marea Tiberiadei. Dar in
noaptea aceea nu prinsesera nimic. Ascultand de cuvintele Domnului de a
arunca din nou mreaja, cu toate ca nu mai era timpul potrivit pentru
pescuit, ei au prins “multime de peste”.
Cand au terminat de
pranzit, Simon Petru a fost intarit iarasi in vrednicia de apostol, din
care cazuse prin lepadarea de trei ori de Domnul in noaptea patimilor.
Apoi ucenicii s-au dus in Galileeape muntele unde le poruncise El sa se
duca. Si in acest loc li s-a aratat Mantuitorul, atat lor, cat si la
alti “cinci sute de frati”.
Ultima data Domnul s-a aratat
apostolilor din Ierusalim, cand sedeau la masa si “i-a mustrat pentru
necredinta si impietrirea inimii lor, ca nu au crezut celor ce L-au
vazut pe El inviat”. Dovedind deci ucenicilor invierea Sa, “prin semne
si minuni”, Mantuitorul s-a inaltat la cer de pe muntele Eleonului.
Aratarile Mantuitorului care au avut loc de la Inviere pana la
Inaltare, dovedesc atat adevarul Invierii cat si faptul ca noi vom
invia cu acelasi trup pe care l-am avut in viata aceasta. Acest trup
real va fi insa duhovnicesc, caci si Domnul a avut trup real la
inviere, dar trece cu trupul prin usile incuiate.
Dupa invatatura
Bisericii, care are la baza adevarul revelat de Dumnezeu, nu exista
reincarnare. De aceea, a crede cineva in reincarnare este o mare
paganitate si cadere din adevar.