Pralifa de la govara

Predoslovia cărţii era semnată de mitropolitul
Teofil (în parte era tradusă după prefaţa lui Petru Movilă la
Nomocanonul de la Kiev din 1629). În titlu se arată că s-a tipărit în
vremea << prea luminatului domn Io Matei Basarab Voievod a toată
ţara Ungrovlahiei, în mânăstirea Govora, vă leato 7149, iară de la
Naşterea lui Hristos 1640>>

Pravila propriu-zisă era o
colecţie de legiuiri canonice (bisericeşti) şi civile, făcută după o
traducere slavonă a unui nomocanon de origine bizantină. Izvoarele
slave – şi cu atât mai puţin cele greceşti – n-au fost identificate
până în prezent. Din această cauză cercetătorii mai noi socotesc că
Pravila este mai degrabă o compilaţie după aceste izvoare, şi nu o
simplă traducere a unora din ele. Apariţia unei cărţi cu caracter
canonic-juridic era determinată de trebuinţa unor îndrumări clare
pentru preoţii duhovnici la darea canonului (epitimiei) în scaunul
spovedaniei, dar şi pentru a le da îndrumări cu privire la pedepsele pe
care să le aplice credincioşilor în caz de abateri de la rânduielile
vieţii obşteşti, căci preotul avea – în acele timpuri – şi rolul de
judecător al păstoriţilor săi.

Rostul cărţii era subliniat de
însuşi mitropolitul Teofil, în prefaţă : <>. Din cuprinsul
Predosloviei se poate deduce şi scopul religios-didactic şi
cultural-educativ urmărit de alcătuitorii ei.Textul propriu-zis se
întinde pe 171 de file,împărţit în 149 glave (sau capitole).

Deşi
în foia de titlu este indicat anul 1640, din indicaţiile din text
reiese clar că lucrarea de tipărire a început în Postul Crăciunului
(1640) şi s-a terminat în postul Paştelui(1641) sin acelaşi an
bisericesc(7149).
Trebuie subliniat şi faptul că Pravila de la
Govora a apărut în două tiraje diferite, unul pentru Ţara Românească,
altul pentru Transivania. Deosebirea dintre exemplarele celor două
ediţii consta în faptul că în prefaţa unor exemplare, numele
mitropolitului Teofil era înlocuit cu al lui <> . Apariţia
tirajului pentru Transilvania trebuie pusă şi în legătură cu calitatea
mitropolitului Teofil de << exarh al Plaiurilor>>, desigur
la solicitarea mitropolitului Ghenadie, care simţea lipsa unei astfel
de cărţi.

El avea nevoie de o pravilă, fie ca să
contrabalanseze acţiunea prozelitistă calvină, fie ca să aibă o nouă
carte de legi în locul celei a lui Coresi, care, desigur, era epuizată.
Mitropolitul transilvănean va fi rugat pe Teofil să tipărească Pravila
şi pentru eparhia sa, cu prilejul soliei acestuia la Alba Iulia. Din
această colaborare pe tărâm tipografic, se poate constata că exista o
unitate sufletească între români, în ciuda graniţelor nefireşti care-i
despărţeau.

Rezultă că Pravila de la Govora apare ca o <>
promulgată de autoritatea de stat şi de cea bisericească, fiind prima
colecţie tipărită de legi civile şi bisericeşti a statului medieval
Ţara Românească şi a întregii Biserici Ortodoxe Române. Ea prezintă
deci o mare importanţă pentru istoria dreptului românesc în general şi
a dreptului canonic, în special. Un amănunt interesant este acela că pe
Pravila mică era menţionat, pentru prima dată la noi preţul de carte:
21 costande de argint.”

Materialul Pravilei este extras din
canoanele şi constituţiile Sfinţilor Apostoli, din canoanele sinoadelor
şi ale Sfinţilor Părinţi, din legile civile şi penale, din canoanele
penitenţiale, din rânduiellile privind căsătoria şi relaţiile de
familie şi din rânduieli sau pravile călugăreşti.
Amănunte se pot
găsi şi în studiul d-lui I. Peretz despre Pravila de la Govora (Buc.
1911) sau în Istoria dreptului român a d-lui St. Longinescu (Buc. 1908)
care a început să publice textele legilor vechi în paralel cu izvoarele
lor.