REFERAT .

REFERAT


În viata noastra de zi cu zi,
calculatoarele sunt ceva obisnuit, ba chiar indinspensabil în unele
cazuri. Se poate spune, pe drept cuvânt ca traim într-o societate
informatizata . În zilele noastre, întâlnim calculatoare peste tot, de
la bacanul din colt, care-si tine evidentele sale cu ajutorul unui PC
si pâna la ghiseul la care platim telefonul. Peste tot sunt
calculatoare, legate eventual între ele si formând astfel retele de
calculatoare. Toate acestea se datoreaza faptului ca ne dam seama din
ce în ce mai mult ca PC-ul ne usureaza munca. Dar trebuie de subliniat
faptul ca un calculator este de fapt o “masinarie” care prelucreaza o
serie de informatii pe care i le dam. Informatia, este elementul
esential din acest întreg lant. De fapt, în practica întâlnim, printre
altele, doua concepte legate de aceasta si anume sistemul informational
si sistemul informatic.
Sistemul informational este ansamblul de
elemente implicate în procesul de colectare, transmisie, prelucrare,
etc. de informatii.
Rolul sistemului informational este de a
transmite informatia între diferite elemente . De exemplu, în cadrul
unei unitati economice, roulul sistemului informational este de a
asigura persoanele din conducere cu informatii necesare pentru luarea
diferitelor decizii economice sau de alta natura..
În cadrul
sistemului informational se regasesc : informatia vehiculata,
documentele purtatoare de informatii, personalul, mijloace de
comunicare, sisteme de prelucrare a informatiei, etc.
Printre
posibile activitati desfasurate în cadrul acestui sistem, pot fi
enumerate :achizitionarea de informatii din sistemul de baza,
completarea documentelor si transferul acestora între diferite
compartimente, centralizarea datelor, etc.
În cadrul sistemului
informational, majoritatea activitatilor se pot desfasura cu ajutorul
tehnicii de calcul. Se pot prelucra datele primare si apoi, rezultatul
poate fi transferat mai departe, catre alt compartiment spre
prelucrare.Transferul se poate face si el pe cale electronica, prin
intermediul unei retele de calculatoare sau cu ajutorul modemului.
Ansamblul
de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare si transmitere
a datelor pe cale electronica alcatuiesc un sistem informatic.
Într-un
sistem informatic pot intra : calculatoare, sisteme de transmisie a
datelor, alte componente hardware, softwer-ul, datele prelucrate,
personalul ce exploateaza tehnica de calcul , teoriile ce stau la baza
algoritmilor de prelucrare, etc.
Se poate spune deci, ca sistemul
informational este inclus în sistemul informatic, acesta din urma fiind
o componenta esentiala a primului.
Sistemele informatice acopera cele mai diverse domenii.În functie de specializare, avem :
• Siteme specializate, adica sunt proiectate pentru a rezolva un anume tip de problema dintr-un anume domeniu;
• Sisteme de uz general, cu ajutorul carora se poate rezolva o gama larga de probleme din mai multe domenii;
• Sisteme locale, programele necesare prelucrarilor de date si datele se afla pe un singur sistem de calcul;
•
Sisteme pe retea, sistemul functioneaza într-o retea de calculatoare,
caz în care, datele si programele pot fi distribuite mai multor statii
de lucru ce fac parte din acea retea.
În ultimul timp se merge tot
mai mult pe varianta sistemelor de lucru în retea, avantajele fiind
evidente : transfer de date între statii foarte rapid, costuri minime,
etc.
În functie de localizarea datelor si de locul în care sunt efectuate prelucrarile, putem avea sisteme informatice :
• Cu date centralizate, datele se afla pe un singur sistem de calcul;
• Cu date distribuite, datele se afla distribuite pe mai multe calculatoare în retea;
•
Cu prelucrari centralizate, prelucrarea datelor se face pe o singura
statie de lucru, indiferent de numarul statiilor pe care sunt
informatiile de prelucrat;
• Cu prelucrari distribuite, mai multe
calculatoare prelucreaza datele provenite de la unul sau mai multe
calculatoare din retea;
Dupa domeniul în care functioneaza, sistemele pot fi clasificate :
• De baze de date, specializate în gestiunea unor cantitati mari de date;
• Pentru prelucrari stiintifice, specializate pe anumite domenii stiintifice;
• Pentru conducerea proceselor tehnologice, pentru conducerea unor masini,scule,unelte computerizate;
Dupa nivelul ierarhic ocupat de sisteme informatice în structura organizatorica a societatii, putem avea :
• Sisteme informatica pentru conducerea activitatilor la nivelul unitatilor economice;
• Sisteme la nivelul organizatiilor cu structura de grup;
• Sisteme informatice teritoriale;
• Sisteme informatice la nivel de ramura si subramura si la nivel economic national;
• Sisteme de uz general.
Dupa activitatea ce o automatizeaza, sistemele pot fi :
• Pentru conducerea productiei;
• Pentru activitatea comerciala;
• Pentru evidenta contabila;
• Pentru evidenta materialelor si marfurilor;
• Pentru evidenta personalului si salarizare;
• Pentru evidenta mijloacelor fixe.
Acete
sisteme au o aplicare iediata în cadrul rezolvarii unor probleme de
natura economica. Deci una dintre ramurile cele mai informatizate este
economia.
Înca din cele mai vechi timpuri, omul, chiar fara sa stie,
era preocupat de acest domeniu – economia. Omul avea nevoie, pentru a
trai, de o serie de elemente indispensabile, cum ar fi apa, hrana, arme
pentru a se apara de animale; odata cu evolutia lui, au crescut si
necesitatile, pe lânga cele vechi au aparut si altele : haine, mijloace
de transport, unelte, etc. Astfel apare conceptul de interes economic.
Pentru
a satisfane anumite nevoi, este necesar sa se consume anumite bunuri,
anumite resurse. Totalitatea elementelor utilizate la producerea de noi
bunuri necesare poarta numele de resurse economice. Aceste resurse sunt
limitate, deci trebuie gestionate corespunzator, în vederea
satisfacerii prioritare a nevoilor cele mai stingente.
Astfel apare
problema economica generala care reprezinta munca depusa de om în
vederea alegerii si folosirii resurselor pentru a-si satisface cât mai
bine nevoile.
Activitatea desfasurata de om pentru gasirea si prelucrarea resurselor economice se numeste activitate economica..
Acesta
lege se regaseste si în zilele noastre, în sensul ca omul, munceste
pentru a-si procura cele necesare traiului. Cu cât câstiga mai mult, cu
atât cresc si nevoile acestuia.
În cazul intreprinderilor , acestea
desfasoara o activitate de productie, veniturile obtinute din
valorificarea acestora permitând acesteia continuarea activitatii si
chiar a dezvoltarii. Aici, nevoile sunt cele de a ramâne în competitie
pe piata, iar resursele sunt constituite din materia prima folosita,
forta de munca, mijloacele de productie, etc. Criteriul satisfacerii
nevoilor în cazul unei intreprinderi se transforma în telul urmarit de
aceasta – obtinerea de profit maxim.
Pentru realizarea acestei
dorinte, unitatile economice trebuie sa-si perfectioneze continuu
activitatea. Utilizarea tehnicii de calcul, mareste considerabil
eficienta economica.. Unul dintre mijloacele prin care activitatea
economica este automatizata este dat de sistemele informatice de
gestiune economica.
În cadrul unitatilor economice sunt o
multitudine de activitati ce pot fi supuse informatizarii. Acestea pot
fi împartite în grupe, în functie de compartimentele în care se
desfasoara.
Spre exemplu, în cadrul compartimentului productie se
poate informatiza activitatea de stabilire a structurii productiei si
de dimensionare a sa, programarea si urmarirea productiei, etc. În
cadrul compartimentului financiar-contabil, activitatea ar putea fi
informatizata aproape în totalitate, la fel ca si activitatea din
cadrul compartimentului personal-salarizar. Fiecare dintre
compartimentele unei unitati economice poate fi informatizat într-o
masura mai mare sau mai mica, ideal însa ar fi ca toate acestea sa fie
înglobate într-un sistem informatic global de gestiune economica la
nivelul întregii intreprinderi.
Pentru realizarea unui sistem
informatic eficient , trebuiesc avute în vedere unele reguli de baza,
ce au fost deduse din practica.
Abordarea globala modulara.
La
proiectarea sistemului trebuie avuta în vedere legatura acestuia cu
lumea exterioara, posibilitatile de comunicare cu alte sisteme
similare, compatibilitatea cu sisteme de alta natura, posibilitatea
includerii sistemului într-un sistem mai complex, sau posibilitatea
includerii altor sisteme.
Criteriul eficientei economice.
Principalul
criteriu ce sta la baza realizarii sistemului este cel economic. Cu
alte cuvinte, la proiectare trebuie avut înnvedere ca raportul dintre
rezultatul sau rezultatele directe sau indirecte obtinute prin
implementarea si folosirea sistemului economic si totalitatea
costurilor de realizare sa fie cât mai mare. Cu alte cuvinte, trebuie
sa fie rentabil.
Orientarea spre utilizatori.
La realizarea
sistemului trebuie sa se aiba în vedere cerintele si preferintele
utilizatorilor. În acest sens, trebuie purtata o discutie cu
utilizatorii în prealabil si pe baza sugestiilor si preferintelor lor
sa se treaca la proiectarea propriuzisa.
Asigurarea unicitatii introducerii datelor.
De
cele mai multe ori o serie de date trebuiesc utilizate în mai multe
locuri în cadrul sistemului informatic. La proiectarea sistemului,
trebuie ca datele sa fie introduse o singura data, iar sistemul sa
distribuie automat datele în celelalte locuri în care este nevoie de
ele.
Antrenarea beneficiarului la realizarea sistemului.
Acest
principiu decurge tot din orientarea spre utilizator.Trebuie discutat
cu utilizatorul înainte de a trece la proiectare, pentru a înlatura de
la început o serie de neajunsuri .Trebuiesc discutate modalitatile de
introducere a datelor si adaptarea aplicatiei la nevoile
utilizatorului, modul de calcul si prelucrare al datelor.
Solutie generala, independenta de configuratia actuala a sistemului informatizat.
Sistemul proiectat nu trebuie, pe cât posibil, sa fie dependent de
dotarea tehnica actuala a beneficiarului, ci trebuie avute în vedere
eventuale noi achizitii de tehnica de calcul, o eventuala schimbare a
sistemului informatic.
Posibilitatea de dezvoltare ulterioara.
Trebuiesc avute în vedere posibilitatea ca sistemul sa poata fi
înbunatatit în raport de cerintele viitoare ale firmei beneficiare.
Sistemele informatice pun probleme serioase la realizarea lor. În
functie de modul de abordare, costurile pot fi mai mici sau mai mari,
rezultatele mai bune sau mai putin bune.
De-a lungul timpului s-au conturat doua tipuri de astfel de strategii :
• Ascendenta (“bottom-up” de jos în sus, de la mic la mare)
• Descendent (“top-down” de sus în jos, de la mare la mic).
Strategia ascendenta
În
conformitate cu aceasta strategie, rezolvarea unei anumite probleme
începe cu rezolvarea problemelor de detaliu, minore. Solutiile sunt
agregat în vederea solutionarii unei probleme mai complexe. Se
procedeaza asfel pâna ce se ajunge la vârf, la solutionarea problemei
globale.
Dezavantajul acestei metode consta în necesitatea
cunoasterii în detaliu al domeniului problemei de rezolvat înainte de
trecerea la rezolvarea propriuzisa.
Strategia descendenta
Este opusa celei ascendente, abordând problema de la general la particular, de sus în jos.
Este
studiata problema global, încercând descompunerea ei în probleme mai
mici si se trece la rezolvarea subproblemelor astfel rezultate.
Rezolvarea subproblemelor se face prin aceiasi metoda, adica prin
descompunerea lor în alte subprobleme, si tot asa pâna se ajunge la
probleme a caror rezolvare este cunoscuta..
Aceasta strategie prezinta avantajul ca ofera în orice moment o imagine de ansamblu asupra problemei de rezolvat.
Pentru
realizarea unui sistem informatic sunt implicate multe persoane,
materiale, timp, etc., ceia ce implica în final costuri ridicate. Din
acesta cauza, modul de abordare a problemei proiectarii este foarte
important. În decursul timpului s-au cristalizat câteva metodologii
standard de proiectare.
Principalele etape de parcurs pentru realizarea unui sistem informatic sunt :
•
Analiza sistemului existent – se studiaza sistemul informatic existent
si se stabilesc neajunsurile sale si cerintele ce urmeaza a fi
satisfacute de viitorul sistem informatic. În acesta etapa se
stabileste rentabilitatea folosirii sistemului informatic.
•
Proiectarea sistemului informatic – se concepe sistemul, elementele
componente ale acestuia, structura lor si modul de realizare.Datorita
complexitatii, aceasta etapa este la rândul ei descompusa în doua etape
:
• Proiectarea de ansamblu – se stabileste arhitectura de ansamblu,
modul de descompunere pe componente, intrarile si iesirile sistemului.
Se finalizeaza printr-o schema de ansamblu a sistemului în care sunt
incluse toate aceste elementele.
• Proiectarea de detaliu – fiecare element descris în etapa anterioara este descris în detaliu.
• Elaborarea programelor – se scriu programele sistemului într-umn limbaj ales anterior.
• Implementarea sistemului – dupa ce a fost realizat sistemul se trece la implementarea sa.
•
Exploatarea si întretinerea sistemului – aceasta este faza finala a
proiectului în care se trece la exploatarea acestuia. Este necesara în
paralel si o serie de operatii de întretinere a acestuia.