Preview referat "Lumina si culoare - eseu"

Deci sunt în drept să revin cu întrebarea: Ce
este LUMINA?, de astă dată cu întrebări suplimentare cauzate de
lămuririle date de Wikipedia:
• Este Lumina specifică omului ?
• Ce vedem noi oare ca stimul al luminii pe retina noastră?
• Dacă lumina este specifică omului, ce sens are Fotosinteza pusă în evidenţă de regnul vegetal sub acţiunea luminii?
Nu mă consider Einstein ca să am intuiţia necesară de a răspunde la întrebările de mai sus, dar măcar le pun în discuţie.

Ca
entitate ce nu poate fi definită logic (complet şi precis) fiecare grup
de meseriaşi sau artişti ar putea să o definească potrivit cu
preocupări şi simţăminte.
Fizicienii s-au exprimat: Lumina este o radiaţie electromagnetică însoţită de particule materiale numite fotoni.
Un biolog ar spune: Lumina este sursa de OXIGEN creat de plante în folosul celorlalte vieţuitoare.
Un
preot ar predica: Uitaţi-vă în jur ca să vedeţi minunatele picturi
realizate de Dumnezeu prin lumina făcută în prima zi a creaţiei sale.
Eu, fără a fi poet sau pictor aş defini-o: Lumina este cel mai mare dar făcut de natură pentru a-i putea admira frumuseţile.

Lumina nu are sens decât în legătură cu antonimul ei întunericul. Este lumină când nu este întuneric şi viceversa.
Când
este lumină? Biblia ne spune că Dumnezeu a stabilit în a treia zi a
facerii doi luminători pe cer, Soarele pentru zi şi Luna pentru noapte.
Este întuneric când nici unul dintre cei 2 luminători nu se află pe
cer. Omul, copiind natura şi-a creat şi alţi luminători, începând cu
focul care reuşea să disperseze local întunericul.
Astăzi există o
întreagă suită de surse luminoase între care soarele deţine locul de
frunte (cea mai intensă şi strălucitoare sursă) iar candela, numită şi
lumânare cea mai slabă, considerată ca unitate de măsură.

Radiaţiile
ondulatorii, dintre care face parte şi lumina din punct de vedre fizic
generează, în totalitatea sa spectrul electromagnetic:
Rază gamma | Rază X | Ultraviolet | Spectru vizibil | Infraroşu | Radiaţie Terahertz | Microundă | Unde radio

În care spectrul vizibil ocupă o mică parte.
În
spectrul vizibil (pentru om, căci diferite animale au un spectru puţin
diferit, cu incluziuni în ultraviolet) au fost puse în evidenţă
culorile:
Violet | Albastru | Verde | Galben | Portocaliu | Roşu adică culorile curcubeului.

Amestecul culorilor spectrale dau aşa numita lumină albă.
Lumina,
inclusiv lumina albă, nu poate fi văzută. Ştim că este lumină în aceea
că natura sau câmpul nostru vizual capătă forme şi culori. Numai în
condiţii speciale (camera obscură cu ceaţă) putem vizualiza razele de
lumină. Drept exemplu dau o imaginea publicată de Wikipedia.

Lumină
alba descompusă în culori cu ajutorul unei prisme transparente. Un
fascicul de lumină albă intră în prismă din partea dreaptă şi după două
refracţii iese prin partea stângă cu o orientare diferită, separat în
culorile curcubeului. În această fotografie se mai pot observa şi cel
puţin două reflexii.

În consecinţă lumina este (de natură
ondulatorie cu fotoni) şi totuşi nu este (cică ar fi doar o senzaţie a
omului). Ce ţi-e şi cu ştiinţa asta!
Ce este clar este că nu poate fi văzută deşi este suportul senzaţiei vizuale la om ca şi la alte animale.

Cap 2. Lumini colorate

Lumina
albă, care este şi simultan nu este, conţine (se poate descompune
într-) o bogată gamă cromatică, adică de culori. Lumina solară se
descompune întotdeauna în aceleaşi culori spectrale numite si curcubeu.
Aceste culori pot fi uneori văzute pe cer, de regulă după ploaie şi,
popular, anunţă vremea bună ce va să vină. Nu întâmplător spectrul
solar este aproape identic cu spectrul heliului (un element chimic
gazos cu simbolul chimic He, identificat în masa solară).
Fiecare
element chimic colorează flacără prin care arde într-o culoare
specifică. Are deci un spectru cromatic care este întotdeauna acelaşi.
Spre
deosebire de lumina albă definită drept amestec a mai multor lumini, să
le zicem colorate, există noţiunea de lumină monocromatică adică de o
culoare unică. Spectrele elementelor chimice nu conţin lumini
monocromatice ci mici benzi în diferitele zone cromatice. Galbenul
specific al elementului sodiu (Na) ester diferit de galbenul existent
în spectrul heliului.

Dar să lăsăm teoria pentru teoreticieni.
Noi ne vom ocupa numai de ceea ce este sau nu nou sub soare. Soarele
este şi va rămâne veşnic sursa de lumină de bază.
Dacă soarele nu ne
stă la dispoziţie, noaptea de exemplu, trebuie să folosim altă sursă de
lumină. Aprindem becul cu incandescenţă. Lumina acestuia nu este la fel
cu lumina solară, deşi Edison sa străduit să fie cât mai apropiată prin
materialul ales pentru filament. Pentru un ochi exersat, un tablou
pictat în natură (deci sub soare) va arăta altfel sub lumina becului.
În
consecinţă albul luminii albe nu este acelaşi pentru toate sursele de
lumină. Impropriu acest alb a fost uneori definit prin temperatura de
culoare, noţiune întâlnită în legătură cu becurile fluorescente.
Cert
este că fiecare sursă de lumină are un conţinut propriu de lumini
colorate. Vom vedea ceva mai târziu importanţa acestei afirmaţii.

Cap.3 Culoarea
Culoarea
este o proprietate esenţială pentru anumite materiale denumite
coloranţi sau vopsele. De culori se ocupă o însemnată ramură a chimiei
industriale. Se ştie că, prin amestec, se pot obţine o infinitate de
culori şi nuanţe.