Eseu Harap Alb

Este o specie a genului epic, în proză, care
relatează întâmplări fantastice, împletite cu unele reale, acţiunea
este convenţională, schemele narative sunt lineare.
Personajele, unele reprezintă binele, altele simbolizează răul.
Basmul are o structură unică:
- are formule specifice de început: ,,a fost odată ca niciodată�, care sugerează vag timpul;
- formule de mijloc: ,,şi merse, şi merse...�, care ne arată că întâmplările nu s-au isprăvit;
- formule de sfârşit: ,,şi încălecai pe-o şa şi vă spusei dumneavoastră aşa�, care au rolul de a duce cititorul la realitate.
Conform
celor mai cunoscute definitii, tema basmului este lupta dintre bine si
rau, cu triumful binelui. Cu alte cuvinte, eroul lupta pentru impunerea
unor valori morale si etice: corectitudine, onoare, iubire liber
consimtita, etc� Cel care nu respecta codul este pedepsit, dar si
iertat alteori , oferindu-i-se sansa reintegrarii.
In basmul cult,
lucrurile se pot complica. Nu in totdeauna raul este pedepsit cum se
cuvine, sau in orice caz, pedepsirea lui este interpretabila, ca in
Ivan Turbinca.
Tema basmului �Harap-Alb� este aceeasi ca a
basmrlor populare, in genere: triumful binelui asupra raului.
�Povesttea lui Harap-Alb� e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se
vadeste de sub orice strai si la orice varsta�
Titlul neobijnuit
al basmului evdentiaza dubla personalitate a protagonistului,
reprezentata printr-o identitate reala (de tanar print) si una aparenta
(de sluga a Spanului); totodata, acesta reflecta, prin contrastul
cromatic �negru-alb�, armonizarea defectelor si a calitatilor umane,
dintre care primele sunt necesare pentru a le verifica pe ultimele.
O
alta explicatie a acestui nume (care uneste doua contrarii) ar putea
proveni din �nasterea� simbolica a eroului : cea care il ajuta mereu
este Sfanta Duminica ; de asemenea atingand �soarele cu picioarele� si
�luna cu mana� el este �botezat� intru soare si noapte ca Luceafarul,
iar �cununa� pe care si-o cauta prin nori ii v-a aduce un destin
imparatesc si unic.
Harap-Alb asemenea oricarui Fat-Frumos din
basmul popular este: personaj principal, fiind prezent in toate
momentele subiectului, pozitiv, protagonist, real si nu fabulos Este de
asemenea un personaj rotund; nu este doar fiul de imparat si mezinul
mai inzestrat decat ceilalti, ci o fiinta complexa, cu defecte si
calitati. Desi este atat de mult ajutat de ceilalti si poate fi
considerat de lectorul inocent o simpla marioneta, totusi calitatile ii
sunt relevate in fraze ezoterice: inteligent, intelept, bun, sociabil,
vesel. Invata din greseli, progreseaza si cu fiecare secventa este mai
aproape de summumul initierii. Daca personajul de basm are firea
turnata, Harap-Alb se transforma, evolueaza; eroul de basm colinda
lumea in cautarea de fapte vitejesti, pe cand Harap-Alb are ca scop
desavarsirea sa spirituala.. Calatoria pe care o face pentru a ajunge
imparat este o initiere a flacaului in vederea formarii lui pentru a
deveni conducatorul unei familii, pe care urmeaza sa si-o intemeieze.
Mezinul, impresionat de dezamagirea tatalui, deoarece ceilalti doi
frati nu sunt apti pentru a indeplini misiunea incredintata, se duce in
gradina si �incepe sa planga in inima sa�. Momentul cheie este cel al
intalnirii tanaralui, aspirant la responsabilitatea de imparat, cu
Sfanta Duminica deghizata in cersetoare, care-l roaga s-o miluiasca. El
isi demonstreaza altruismul, adica ajutorul dezinteresat dat celor mai
umile fiinte. Eroina supranaturala ii va rasplati generozitatea
sufleteasca si gestul miluirii unuei fapturi sarace, dezvaluindu-i
destinul exceptional care il asteapta: ��putin mai este si ai sa ajungi
imparat, cum nu a mai stat altul pe fata papantului, asa de iubit, de
slavit si de puternic�. Demnitatii, sensibilitatii, blandetii,
milostiveniei, Harap-Alb le va adauga rabdarea si staruinta in
refacerea hainelor destramate si in curatarea armelor ruginite.
Voinicul
dupa ce �saruta mana tata-sau�, pleaca la drum, luand carte din partea
tatalui si, prin dreptul podului (loc de patrundere spre o alta lume;
trecerea de la imaturitate la maturitate), �numai iaca ii iese si lui
ursul inainte�. Acum are loc inceputul maturizarii spirituale cand
riscandu-si viata isi dovedeste o calitate: mila; (calul se napusti
asupra ursului si mezinul ridica buzduganul sa loveasca, dar cand sa
izbeasca ursul, un glas de om ii spune: �Dragul tatei, nu da ca eu
sunt�). Craiul isi sfatuieste fiul ca in calatoria lui sa se fereasca
�de omul ros, iara mai ales de cel span�, sa nu aiba de-a face cu ei,
caci �sunt foarte sugubeti�, dandui si pielea de urs, ca nu se stie
cand a prinde bine.
Intalnirea cu spanul este punctul de plecare,
cu multiple semnificatii, in devenirea personajului, fiind nevoit sa
refaca experienta de viata a tatalui, care calatorise in tinerete prin
aceleasi locuri. Codrul in care se rataceste simbolizeaza lumea
necunoscuta flacaului care greseste pentru prima oara, incalcand sfatul
tatalui sau, acela de a se feri de omul span. Nesocotirea acestor
restrictii, ce veneau din experienta de viata a tatalui sau, este
momentul care declanseaza un sir nesfarsit de intamplari neplacute si
periculoase, care-i pun deseori viata in primejdie: �[�] tata mi-a dat
in grija, cand am pornit de acasa, ca sa ma feresc de omul ros, iara
mai ales de cel span, cat oi putea; sa n-am de-a face cu dansii nici in
clin nici in maneca; si daca n-ai fi span, bucuros te-as tocmi [�]. Din
copilaria mea sunt deprins a asculta de tata si tocmindu-te pe tine,
parca-mi vine nu stiu cum�.
Mezinul craiului, lipsit de experienta,
se teme mai ales pentru ca incalcase promisiunea de a se feri de omul
span, simtindu-se vinovat, deoarece el fusese deprins sa asculte
sfaturile adultilor care-i doreau binele, asa cum respectase intocmai
indrumarile pe care i le daduse �cersetoarea� in alegerea armelor si a
calului.
Devenit sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb,
dovedind in acelasi timp loialitate si supunere fata de stapanul sau,
intrucat jurase pe palos. El devine robul-tigan, desi era alb,
nedumerind astfel si pe unchiul sau, Imparatul Verde, precum si pe
fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontana, cu toate
acestea, flacaul nu-si incalca juramantul facut spanului, isi respecta
cuvantul dat, rod al unei solide educatii capatate in copilarie, de a
fi integru si demn capabil sa-si asume vinovatia, cu toate urmarile ce
decurg din faptul ca nu urmase sfatul tatalui.
. Sfanta Duminica il
sfatuieste pe Harap-Alb sa se supuna soartei ca aceasta este oranduita
de Dumnezeu: �asa a trebuit sa se intample, si n-ai cum banui: pentru
ca nu-i dupa cum gandeste omul, ci dupa cum vre Domnul. Cand vei ajunge
si tu mare si tare, �vei crede celor asupriti pentru ca stii acum ce e
necazul, iar pana atunci mai rabda Harap-Alb�. Este supus probelor de
aducere a salatilor si a capului si pielii cerbului din Padurea Ursului
si respectiv din Padurea Cerbului, probe ce �constituie un adevarat
elogiu adus omului in lupta cu forte mult mai puternice, dar situate la
nivelul inferior al gandirii� (Maria Nastase).
Probele la care il
supune spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii,
cu faptul ca omul trebuie sa invinga toate piedicile ivite in viata sa,
pregatindu-l pentru viitor, cand va trebui sa-si conduca propria
gospodarie si propria familie.
Harap-Alb este ajutat mereu de cel
mai bun prieten al sau, calul fabulos si de Sfanta Duminica, cea care
ii daduse primele sfaturi in evolutia maturizarii sale. In trecerea
acestor probe, . Calatoria spre curtea imparatului Ros este un
necontenit prilej de initiere a flacaului, deprinzand acum invatatura
ca orice om, cat de neinsemnat sau ori de ciudat ar parea, poate fi de
folos, tanarul capatand experienta mai ales in cunoasterea speciei
umane. Cele cinci personaje supranaturale intalnite in drumul sau spre
imparatul Ros, (Gerila �o dihanie de om care se perpelea pe langa foc�,
Flamanzila� o namila de om�, Setila �fiul Secetei, nascut in zodia
ratelor si impodobit cu darul suptului�, Ochila si Pasari-Lati-Lungila
�fiul sagetatorului si nepotul arcasului), ii devin ajutoare de nadejde
si-l ajuta in trecerea probelor.