Viata si genotipul

Viaţa definită astfel nu mai poate fi
considerată un fel de perpetum mobile inexplicabil ci este o stare de
mişcare particulară a une biomase corpusculare inerţiale specifice sub
acţiunea forţelor cîmpului electromagnetic universal, mişcare care în
general se supune principiilor dinamicii, ale acţiunii şi reacţiunii
forţelor. Particularitatea acestei mişcări este aceia că trebuie să
existe corpusculii materiali biofizici care să reacţioneze şi să se
organizeze într-un anumit fel la acţiunea forţelor cîmpului
electromagnetic universal care există şi va exista pretutindeni în
spaţiul galactic.

Corpusculii materiali specifici biomasei au
apărut în timpul a miliarde de ani de evoluţie lentă a substanţei
materiale în substanţă precorpusculară la început sub acţiunea forţelor
termodinamice, apoi pe măsura trecerii timpului, materia
precorpusculară a evoluat şi sub acţiunea factorilor chimici, mecanici
şi electromecanici în corpusculi materiali capabili să intre în
rezonanţă cu cîmpurile electromagnetice existente în vecinătatea lor şi
să execute anumite mişcări oscilatorii proprii sub acţiunea forţelor
acestor cîmpuri.

Forţeţe cîmpurile electromagnetice existente în
spaţiu au valori relativ mici şi pot scoate din starea de repaos
relativ numai acei corpusculi materiali care sînt capabili să intre în
rezonanţă cu ele, proprietate pe care acei corpusculi,
regăsiţi pe
o anumită treapata evoluţiei şi sub denumirea de cromozomi, au
dobîndit-o pe parcursul miliardelor de ani de evoluţie. Deosebim astfel
cămpuri electromagnetice cu origini, frecvenţe, lungimi de undă şi
intensităţi foarte variate care sosesc în vecinătăţile noastre
materiale de la distanţe foarte mari, stări materiale pe care nu
reuşesc să le scoată din inerţie şi mai deosebim aici corpusculi
materiali de dimensiuni relative foarte mici care sînt înconjuraţi de
aceleaşi cîmpuri electromagnetice cu care interacţionează.

Dimensiunile
factorilor electromagnetici, termodinamici, ondulatorii şi materiali
care se intersectează şi acţionează pentru a exista viaţa pe pămînt
sînt foarte variate, de la distanţe mai mici ca raza atomului de
hidrogen pînă la ani lumină, de la temperaturi mergînd de la zero
absolut şi ajungînd la sute de milioane de grade, de la frecveţe
subunitare pînă la frecvenţe mai mari de ordinul teraherţilor, etc., un
painjeniş de stări de existenţă şi de manifestari ale materiei
organizate în timp şi spaţiu care sînt caracterizate prin aceia că la
intersecţia lor pe pămînt oferă condiţiile de apariţie şi dezvoltare a
vieţii, inclusiv şi ale omului.

Ipoteza noastră de lucru îşi
propune să răspundă unor serii de întrebări referitoare la biomasa
genotipului biofizic al omului capabilă să intre în rezonanţă cu
forţele cîmpurilor electromagnetice existente la nivelul scoarţei
terestre sub acţiunea cărora se naşte, trăieşte şi evoluează omul.
Pentru înţelegerea din punct de vedere fizic şi biofizic a acţiunii
forţelor cîmpurilor electromagnetice de la nivelul scoarţei terestre
asupra biomasei cromozomiale şi reacţia acesteia în urma căreia prin
diviziunea celulară se dezvoltă fiinţele vii, în speţă şi omul, am
introdus patru sisteme ipotetice de referinţă, ca în Referatul Nr.1,
din care vom reaminti aici: