geografie-Delta Dunarii

Delta Dunarii este cea mai intinsa zona compacta de stufarisuri din lume insumand 1560 km2.
• ecosistemul grindurilor: grinduri marine (au o pozitie aproape perpendiculara pe bratele Dunarii, 27 000 ha 8%) si grinduri fluviale (insotesc bratele Dunarii si garlele principale 20 000 ha, 6%);
• incinte amenajate pentru culturi agricole, plantatii silvice si crescatorii piscicole, care 1991 reprezentau 30% din suprafata Deltei. Aceste amenajari au schimbat total peisajul deltaic, iar unele dintre ele datorita ineficientei economice sunt prevazute a fi reintegrate in regimul hidrografic natural. Aceste 30 de procente de modificari aduse ecosistemelor naturale, de redirijare a regimului
• hidrografic, isi au ecoul, intr-o mare masura, in regresul tuturor speciilor de pesti din Delta.

Dunele de nisip din Caraoman

Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de mediul acvatic (hidrofile, higrofile si higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile, eurifile, halofile, psamofile. Nota dominantã o dau stuful, papura, sãlciile, plantele plutitoare (nuferii, cornacii, cosorul). In deltã îsi gãsesc refugiul o serie de specii rare, cum sunt : Ephedra distachya, Carex colchica, Nymphaea candida, Convolvulus persicus.

CLIMA

Deltei este specifică, cu puţine precipitaţii, dar cu umezeală provenită din evaporaţii, cu veri răcoroase şi cu ierni fără temperaturi foarte scăzute, dar vântoase. Datorită variaţiei încălziri şi răcirii diferite a suprafeţelor de nisip şi de apă se naşte o briză diurnă cu efect local. Umiditatea relativă a aerului este mare. Dunărea înghheaţă uneori iarna, iar bălţile şi lacurile îngheţă întotdeauna iarna, ceea ce afectează negativ lanţul trofic. O mare influenţă asupra ecosistemelor o are variaţia sezonieră a apelor care ridică şi coboară nivelul în lacuri şi bălţi stimulând migraţia şi reproducere animalelor acvatice şi cuibăritul păsărilor. Delta Dunării este inclusă în Rezervaţia Biosferei monument al naturii protejat de UNESCO.

Spatiile acvatice plane si foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetatie, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurile marine, alcãtuiesc o suprafatã activã specificã deltei si lagunelor adiacente, cu totul diferitã de cea a stepelor pontice.

VEGETATIA

In Delta Dunãrii predominã vegetatia de mlastinã stuficolã, care ocupã cca. 78% din suprafata totalã. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia piticã si numeroase alte specii. Vegetatia de sãrãturi ocupã 6% din total, dezvoltându-se pe soluri saliniazte si solonceacuri marine.

Specificul este dat de prezenta spciilor : Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zãvoaiele sunt pãduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvoltã pe 6% din totalul suprafetei.

Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristicã peisajului. Intâlnim patru tipuri de zãvoaie : zãvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zãvoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zãvoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adaugã speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zãvoi mai rar este arinisul (predominã Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marinã. Vegetatia pajistilor de stepã nisipoasã este extinsã pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sãrãturile.

Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya.
Nufarul galben, de o importanţă excepţională pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafaţa lucie a frunzelor polenizarea o asigură insectele, fructul se coace în adânc iar seminţele plutesc. Seminţele nuferilor sunt agreate de păsări.

Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvoltã pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundãrii periodice. Predominã Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvaticã din ghioluri, bãlti si japse ocupã 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersã sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variatã. Predominã Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans.

Vegetatia emersã este dominatã de stuf (Phragmites australis), papurã (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tãrmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pãdurile de câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepã, numite local hasmace, cu stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurãtor (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agãtãtoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintã nmai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii

sooper referat