Preview referat "Aurel Vlaicu"

Aici, sprijinit de numerosi prieteni -
scriitorii Vlahuta, Emil Garleanu, St. O. Iosif, George Cosbuc etc. - a
construit un model de aeroplan, de dimensiuni reduse, cu care a facut o
demonstratie in fata lui Spiru Haret, Ministru al Instructiunii.
Incantat de reusita, de ideile si tenacitatea lui Vlaicu, S. Haret a
insistat pe langa forurile de resort si a obtinut aprobarea pentru
construirea aeroplanului \"Vlaicu I\", in Arsenalul armatei.

Dupa
o munca intensa, aeroplanul, cu exceptia motorului, va fi terminat in
1909. Pleaca la Paris, pentru a cumpara motorul necesar avionului, unde
il intalneste pe Traian Vuia, cu care s-a sfatuit, in privinta tipului
de motor potrivit. In 1910, pe campul Cotrocenilor, Vlaicu a desprins
de la sol avionul, care s-a ridicat la o inaltime de 3-4 m, zburand pe
o distanta de circa 40 m, dupa care a aterizat lin. La 23 iulie 1910,
Vlaicu, la o noua incercare, a zburat din nou, parcurgand o distanta de
400 m, la o inaltime de 4 m.

In sfarsit, o a treia incercare,
ce a avut loc la 10 august, s-a soldat cu un adevarat succes, pentru ca
aeroplanul s-a inaltat la cateva zeci de metri, parcurgand o distanta
de 4 km. Din acel moment, aparatul se putea compara cu cele mai bune
aparate de zbor, existente in lume, in momentul respectiv.
La 27
septembrie 1910, la propunerea Ministerului de Razboi, Vlaicu a
participat la manevrele militare, ce aveau loc in acea toamna, ducand,
in zbor, un mesaj de la Slatina la Piatra-Olt. Din acest moment,
Romania devine a doua tara, dupa Franta, care folosea avionul in
scopuri militare.

In 1910, obtine brevetul RO 2258 pentru
\"Masina de zburat ca un corp in forma de sageata\". In toamna
aceluiasi an, Aurel Vlaicu a inceput proiectarea acestui nou aeroplan,
pe care, tot cu sprijinul lui Spiru Haret, l-a construit la Scoala de
Arte si Meserii. Cu acest nou aparat, \"Vlaicu II\", avand imbunatatiri
substantiale, a luat parte la jubileul organizat cu ocazia implinirii a
50 de ani de la infiintarea \"Asociatiei pentru literatura si cultura
poporului roman\", sarbatorire care avea loc pe Campia Libertatii de la
Blaj.

Aparatul \"Vlaicu II\", 1911
(macheta, Muzeul Tehnic
\"prof. ing. Dimitrie Leonida\", Bucuresti). Au urmat turnee aviatice,
la Sibiu, Brasov, Iasi si in alte orase din tara, unde avionul \"Vlaicu
II\" a stabilit o serie de performante deosebite (zbor la o altitudine
de 1000 m, viteza medie de 90 km/h, acrobatii).

Pentru toate
aceste realizari, la propunerea lui Spiru Haret, Academia Romana i-a
acordat premiul \"Gheorghe Lazar\". In vara anului 1912, la concursul
aviatic international de la Aspern-Viena, in compania unor celebri
piloti ai vremii, a obtinut premiul I, pentru aruncarea unui proiectil,
la tinta, de la o inaltime de 300 m, si premiul al II-lea, dupa
cunoscutul pilot francez Roland Garros, pentru aterizarea la punct fix.

Cea mai mare dorinta a sa era sa incerce un zbor peste muntii
Carpati. De aceea, in 1913 a inceput sa lucreze la proiectarea unui nou
aparat \"Vlaicu III\", prevazut sa fie construit, in intregime,
metalic. Aceasta idee a sa era remarcabila pentru acel moment,
deoarece, primele avioane de constructie metalica au aparut mai tarziu.

Intre timp, afland ca un aviator strain intentiona sa incerce un
zbor peste Carpati, pe 13 septembrie 1913, Vlaicu a decolat de langa
Bucuresti, cu \"Vlaicu II\", intr-un zbor catre munti, dorind sa
realizeze primul aceasta performanta, la bordul unui avion de
constructie romaneasca.

Din pacate, proiectul sau, la care
tinea foarte mult, nu se va realiza, deoarece deasupra comunei Banesti,
langa Campina, avionul s-a prabusit, pilotul sau gasindu-si moartea in
acest accident. Acolo se va ridica un monument, care va aminti, pentru
totdeauna, curajul si sfarsitul tragic al marelui Vlaicu.