Preview referat "Razboaie Civile Bizantine"

Intr-un stat tot mai sarac si mai restrans
teritorial, in care suveranii dispun de tot mai putine resurse
materiale si umane, competitia dintre clanurile aristocratice pentru
privilegii si pozitii in stat devine tot mai inversunata. De aceea, de
cele mai multe ori membrii casei imperiale sunt simple instrumente in
mainile acestor clanuri aristocratice. Mai grav pentru imperiu este ca
protagonistii acestor razboaie civile fac apel la sprijin extern, in
absenta unor forte militare interne.

Si astfel intervin statele
vecine in viata politica bizantina : sarbi si bulgari, otomani si
selgiucizi, venetieni si genovezi se infrunta pe scena politica
bizantina nu atat pentru a sustine cauza unui membru sau al altuia din
familia paleologilor la tron, cat pentru a cuceri teritorii sau
privilegii economice. Niciodata cei aflati la conducerea
Constantinopolului nu mai facusera dovada de o mai mare
iresponsabilitate decat atunci.

Primul razboi civil din cele
trei razboaie se desfasoara intre Andronic II si nepotul acestuia
Andronic III. Uciderea, din greseala, a despotului Manuel (oct .1320)
de catre oamenii fratelui sau Andronic (coimparat din 1316) provoaca
moartea tatalui lor, Mihail IX (oct. 1320), si hotararea lui Andronic
II de a-si indeparta nepotul de la succesiune. Dupa o incercare esuata
de impacare a celor doi, tanarul Andronic paraseste capitala, insotit
de marele domestic Ioan Cantacuzino, Theodor Synadenos, Syrgiannes si
de alti partizani, toti din generatia nepotului imperial.

Fuga
lor la Adrianopol marcheaza inceputul razboiului civil dintre cei doi
Andronici (1321-1328). Sub amenintarea armatei tanarului Andronic, care
se apropia de capitala, Andronic II incheie cu nepotul sau pacea de la
Rhegion, prin care-l cunoaste succesor la tron si-i cedeaza intreaga
Tracie si o parte din Macedonia, batranul imparat pastrand
Constantinopolul, teritoriile asiatice si insulele ramase sub stapanire
imperiala (iun. 1321).

Dar conflictul se reaprinde repede prin
trecerea megaducelui Syrgiannes in tabara lui Andronic II (iul.1321).
Cu sprijinul financiar al lui Ioan Cantacuzino, tanarul Andronic ocupa
Thessalonicul, unde ia prizonier pe unchiul sau, Constantin Paleologul,
candidat la tron, infrange o oaste selgiucida, aflata in slujba
bunicului, si ameninta din nou capitala (primavara 1322); noua pace
reia clauzele celei din 1321 dupa care tanarul Andronic se retrage la
Didymotica, in Tracia, pentru a-si administra apanajul (Vara 1322).

Cea
de-a treia faza a razboiului celor doi Andronici este deschisa de
Andronic II, cu sprijin sarb (primavara 1327), dar nepotul sau ocupa
usor Macedonia si sileste Thessalonicul sa capituleze (ian. 1328); cu
ajutor bulgar, tanarul Andronic patrunde in Tracia, ocupa
Constantinopolul, cu concursul flotei venetiene (mai 1328); Andronic II
este obligat sa abdice si se retrage intr-o manastire unde avea sa
moara (feb. 1332). Andronic III ramane singur imparat (1328-1341).

Declansarea
celui de-al doilea razboi civil (1341-1354), ce s-a desfasurat intre
Ioan V Paleologul si Ioan VI Cantacuzino are loc in urma mortii
premature a lui Andronic III si a luptei pentru putere la
Constantinopol dintre Anna de Savoia si marele domestic Ioan
Cantacuzino.