Barza referat

Cocostarcul si cocorul. Unul e al nostru, bucuria tuturor, dorit,bine ingrijit,
Celalat este numai in treacat, rar cand sta peste vara –cate o perechie – doua
-prin Dobrogea.
Amandoi
insa sunt vestitorii primaverii, ai caldurii , ai florilor , deci cu
placere primiti. Copiii desculti isi lasa urmele in glodul abia zbicit
de dupa topirea omatului, jucand oina.
Unul din ei striga :
-Vin cocorii !Vin cocorii !
La aceasta veste toti ies di case , is pun pana pod si cauta spre zarile adunci,
Luminoase.
Un sirag de margele, indoit ca un carlig inota in inaltimea vazduhului.
Abia le vezi , dar au grije sa-ti trimeata vestea trecerii prin strigatul lor stridend , asemebea cu al curcanului.
Gra-gra-gra, adica bu gasit, pregatiti-va plugurile , la munca .
Noi ne ducem mai departe , hat departe, unde vara e mai racoroasa.
Batranii se uita cu bucurie deodata, dar repede jalea ii cuprinde.
Un
flacau mai nazdravan trage repede pe pamantul umezit un cerc cu cutitul
scos din brau il infige la mijloc, pune caciula deasupra, mormaie
cateva cuvinte pe care numai el le stie.
-Uite cocorii ! si-au rupt
randul , zboara amestecati, ca ametiti se opresc in loc se invartesc in
cercuri incalcite, se lasa incet din zbor langa ape.
Farmecul sa
indeplinit zic oamenii. Nazdravanul care castiga mult infata
cosatenilor , au oprit cocorii in loc .In realitate s-au lasat sa se
mai odihneasca si sa se mai intremeze cu ceva hrana.
Drumul e lung si din loc in loc trebuie sa poposeasca undeva .
Alteori isi cauta de drum mai departe , macar ca fermecatorul si-a descins braul, facandu-l colac pe pamant.
Cocorii
sunt trimbitasii primaveri :trec pe la noi numai, caci cuiburile si le
fac prin Norvegia si Suedia.Rar cand raman cativa si pe langa Razelm.
In
schim c ocostarcul sau barza se tine de pamantul nostru.Numai ca-l vezi
ca sa lasat , nci nu sti cand, caci el nu-si anunta venirea prin nici
un strigat.Bucuria si-o arata astfel :isi lasa gatul pe spate , asa
incat falca de jos sa vie sus si se pune la toaca.Des,des loveste o
falca de alta si se aude un sunet parca ai bate niste ciocanele.Asa isi
arata voia buna , asa cer copii de mancare .Cand vad pe babacul venind
cu o broasca ori un peste in plisc.Cocostarcul e credincios locului
unde si-a facut cuibul.E dovedit pe deplin , cand se obisnuieste prin
alte parti a i se spune la picior cate un inel de recunoastere . Abia
la lasat in zbor , abia sa vestit sosirea , ca o fiinta politicoasa a
tocat din plisc zicand si se pune pe lucru.Cuibul , claditin anii
trecuti cu truda, a suferit pe urma furtunii , a viscolului de peste
iarna.Inepe sa-l dreaga , cum isi drege si gospodina casa , in prejma
sarbatorii primavara.Ici mai lipseste un vreasc , dincolo mai ridicat
pe margini ;aduce muschi , cateva frunze de face salteaua.
Cuibul e gata pregatit ca sa primeasca oule.
Cai
doamna sta si cloceste domnul ti s-ar parea ca se preumbla.Il vezi
mergand tacticos , calcand agale, parca ar masura campul pe unde se
tine.Leganandu-si ceva trupul invesmantat in alb – numai varful
aripilor sunt negre –ai grede ca ganditor, adormit..Deodata isi intinde
gatul isi indreapta pliscul lung,ascutit , roscat.Cand il ridica in sus
in varful pliscului se zbate o biata broasca dand cu disperare cu
labele dindarat.O clipa numai si a disparut in gatlejul fara fund.De
toate ii place.Nu se da inlaturi nici de la melci , nici de la pesti
cand apele s-au retras pre mult , pasunea ii da de maincare soparle,
serpi.Nu rareori prinde si cate o cartita care si- a pus in minte sa se
racoresca pre devreme , seara la aer curat.Cand napadesc uneori
harciogio/popandii.cocostarcul are ce ospata din belsug.
Nu-i place
sa inghita broaste raioase decat la mare nevoie.De ciuda le strapunge
cu sulita pliscului si raman , unflate , la marginea apelor.Obosit, se
odihneste intr-un picior, intorcaand capul si sprijindu-si pliscul pe
umar, iar cand e satul si nare de sa se odihneasca, sta linistit ca o
stana de piatra cu penele de la gat rasfirate si cu pliscul rezemat de
gusa.Numai daca nenoroicita de soparla ii iese in cale, sageata e
gata.Nu da gres mai niciodata.Dar …acasa il asteapta familia. Trebuie
de stiut ca rar animal e mai credincios familiein sale cum e
cocostarcul.Isi ingrijeste de nevasta , cand e tinuta pe cuib ;ii aduce
regulat de mancare ;ii tine de urat ,stand in trun picior pe marginea
cuibului sau face ceva mai la o parte.Se povesteste de un cocostarc
care a ramas peste iarna pe un cuib pentru ca nevasta-sa era ranita la
o aripa si nu putea zbura.Se povestesc si cazuri e gelozie , de bataie
intre barbati, ma rog in tocmai ca si intre oameni.Un lucru e sigur.Nu
toti oamenii isi ingrijesc copii cu atata gingasie cum cauta
cocostarcul de puii sai..Le curata cuibul de murdarii, le aduce regulat
de mancare ,ii apara pana la moarte .Ce tablou gingas , cand stai si te
uiti ceasuri intregi la aceasta casnicie de ne cuvantatori .Ti-e mai
mare dragul sa privesti la pui , cum se fac mari pe zi ce trece .Li se
umfla parintilor inima de bucurie ,stand unul langa altul si privind la
odraslele lor , intai cum incearca sa se ridice copacel pe cataligele
lor slabe ,apoi cum se invata a merge ,pasind pe marginea cuibului ;mai
tarziu ,cand sunt mai maricei , isi incearca puterile aripelor
,intinzandu-le ,timid si necontinit tocand din plisc.In sfarsit au
scapat . Parintii nu-i lasa o clipa din ochi ; cu ei zboara ,cu ei stau
, cu ei se intorc indarat .In cele din urma nu-i mai hranesc ,ca atunci
cand erau mici si cand le aduceu la cuib ba un peste ,ba o soparla ,de
la care se bateau cei 3-4 pui lacomi .Acum ii i-a cu dansii la vanat
.Cresterea egata .In vreme ce familia sta linistita la vanat ,iar
batranul si-a luat de-o grija ,are si el dreptul sa-si mai faca pe voie
.Numai cel vezi ,asa ,netamnesam,ca-si ia talpasita spre soare ,ca si
cand i-ar fi dor de el .Face deodata doua –trei sarituri .Cu cateva
lovituri repezi de aripi se ridica .Abia il vezi ,ca o cruce cu bratele
late ,proiectate ,pe cer ,caci in zbor isi lungeste gatul cat poate
si-si intinde picioarele subtiri .Din ce in ce se inalta, de crezi ca e
sorbit d aerul tot mai rarit.Dinou insa il zaresti scoborandu-se in lin
zbor planat,facand largi spirale.I se deslusesc picioarele ca niste
fire de ata , inccepsa se zareasca si vaful aripelao rasfirate,ca niste
degete departate, in sfarsit, se lasa langa familie, cumpanindu-se ,cu
aripele ridicate in sus facand iarasi cateva sarituri.S-a racorit
incercandusi puterea aripelor.Spre sfarsitul verii incep sa se
intalneasca familii cu familii.Tin sfat , sa unesc cu alte familii din
satul vecin si ca la o comanda se ridica in stoluri mari, apucand spre
miazazi.Vara s-a calatorit !?Plecarea cocostarcilor e unul din semnelor
calendarului poporului ,ca grija iernii se apropie.Prietenia ce o arata
cocostarcul locurilor noastre , purtarea lor aprope omeneasca il face
sa fie una din pasarile cele mai scumpe Romanului de nici o alta nu se
ingrijeste ca de dansa , punandu-i o roata stricata pe casa spre a-i
usura cladirea cuibului, avand bagare de seama ca nu i se intampla
nimic .E pacat sa omori o randunica , capeti meigei pe mana.Mai mare
pacat e sa omori un pui de cocostarc ;te pomenesti cu batrani ca-ti dau
foc la casa cun carbune adus in plisc.Si nu e numai la romani dragoste
mare pentru cocostarci.Vechii egipteni ii divinizau ca si pe
crocodili.La Pieile Rosii era vai de capul aceleia care s-ar fi atins
de un cocostarc , iar in Tesalia Vche, moartea il astepta pe cel
dovedid ca a ucis un cocostarc .De astfel aduce servici mari omului
.Prea s-ar imultii serpii veninosi, soarecii –de –camp , harciogii, si
cartitele daca n-ar mai da razna printre ei « Domnul cu catalige « ,
lasat de Dumnezeu drept stapanitor al brostelor cand acestea la scos
din fire cu plangerea lor galagioasa, ca nu leplace sa aiba drept
imparat un butuc.Aducand aminte de vestita pasare Ibis , sfanta pentru
egipenii vechi la noi e tiganusiul ,numit asa din cauza imbracamintii
lui inchisa, mai cenusie pe spate , mai neagra pe aripi.Picioarele
destul de lungi par solzoase , iar pliscul lung, subtire , e curbat
putin in jos.Sun pasari de clima mediterana care ajung pana la noi
venind prin Aprilie si parasindu-ne de timpuriu prin Septembrie.Pasesc
agale , negrabite uitandu-se mereu in pamant doar vor da de urma unei
rame, larve de insecte , pe care le prind din mers.